ADHD: Ce este și cum îl recunoaștem corect

ADHD (Tulburarea de Deficit de Atenție și Hiperactivitate) este o afecțiune neurodezvoltată care afectează atât copiii, cât și adulții. ADHD se caracterizează printr-un pattern persistent de neatenție și/sau hiperactivitate-impulsivitate care interferează cu funcționarea sau dezvoltarea normală.

Ce este ADHD?

ADHD este o tulburare complexă care afectează capacitatea unei persoane de a se concentra, de a-și controla impulsurile și de a menține o activitate constantă. ADHD este de obicei identificată în copilărie, dar simptomele pot persista și la vârsta adultă.

Subtipuri de ADHD

Conform DSM-5 (Manualul de Diagnostic și Statistică al Tulburărilor Mentale, ediția a cincea), există trei subtipuri principale de ADHD:

1. ADHD predominant neatenție (ADHD-I):
   • Persoanele cu acest subtip au dificultăți în a se concentra și a finaliza sarcini.
   • Simptomele includ dificultăți de organizare, uitarea sarcinilor zilnice și evitarea activităților care necesită efort mental susținut.
2. ADHD predominant hiperactivitate-impulsivitate (ADHD-HI):
   • Persoanele cu acest subtip manifestă hiperactivitate și comportamente impulsive.
   • Simptomele includ dificultăți în a sta liniștit, vorbit excesiv și tendința de a întrerupe pe alții.
3. ADHD combinat (ADHD-C):
   • Persoanele cu acest subtip prezintă atât simptome de neatenție, cât și de hiperactivitate-impulsivitate.
   • Acesta este cel mai frecvent subtip de ADHD.

Cum recunoaștem simptomele ADHD?

Simptomele de neatenție

• Lipsa de atenție la detalii: Comite greșeli neglijente la școală, la locul de muncă sau în alte activități.
• Dificultăți de menținere a atenției: Are dificultăți în a se concentra pe sarcini sau activități de joacă.
• Pare să nu asculte: Pare să nu fie atent când i se vorbește direct.
• Dificultăți de organizare: Are dificultăți în a organiza sarcinile și activitățile.
• Evitarea sarcinilor dificile: Evită sau este reticent în a se angaja în sarcini care necesită efort mental susținut.
• Uitarea sarcinilor zilnice: Uită frecvent activități zilnice cum ar fi temele, îndeplinirea îndatoririlor casnice sau programările.

Simptomele de hiperactivitate-impulsivitate

• Neliniște: Nu poate sta liniștit, se agită sau își mișcă constant mâinile și picioarele.
• Se ridică frecvent: Se ridică în mod constant de pe scaun când ar trebui să stea jos.
• Alergări și cățărări excesive: Aleargă sau se cațără în situații inadecvate (la copii); la adulți, acest simptom poate fi exprimat prin neliniște extremă.
• Dificultăți de a se juca liniștit: Nu poate juca sau desfășura activități recreative liniștit.
• Vorbit excesiv: Vorbește excesiv și nu poate să se oprească.
• Întreabă fără să aștepte rândul: Are dificultăți în a aștepta rândul și întrerupe sau întrerupe frecvent pe ceilalți.

Simptomele la adulți

• Probleme la locul de muncă: Dificultăți în a finaliza sarcini și în a respecta termenele limită.
• Dificultăți relaționale: Probleme în menținerea relațiilor personale stabile.
• Gestionarea timpului: Dificultăți în gestionarea timpului și organizarea activităților zilnice.
• Impulsivitate: Decizii impulsive, cheltuieli excesive sau comportamente riscante.

Diagnosticarea ADHD

Diagnosticarea ADHD necesită o evaluare detaliată și multidisciplinară, care implică mai multe etape:

Evaluarea inițială

• Istoricul medical: Medicul colectează informații despre simptomele pacientului, istoricul medical familial și personal, și dezvoltarea timpurie.
• Chestionare și scale de evaluare: Medicul poate utiliza chestionare și scale de evaluare standardizate pentru a măsura severitatea și frecvența simptomelor de ADHD.

Evaluarea psihologică

• Evaluare comportamentală: Un psiholog poate efectua evaluări comportamentale pentru a observa modul în care pacientul interacționează cu mediul său.
• Testele cognitive: Testele cognitive pot ajuta la evaluarea funcțiilor executive, cum ar fi memoria de lucru, controlul impulsurilor și abilitățile de organizare.

Excluderea altor afecțiuni

• Excluderea altor tulburări: Este important să se excludă alte afecțiuni care pot prezenta simptome similare, cum ar fi anxietatea, depresia, tulburările de învățare sau tulburările de spectru autist.

Criterii de diagnostic

• DSM-5: Diagnosticarea ADHD se bazează pe criteriile stabilite în DSM-5. Pentru a fi diagnosticat cu ADHD, pacientul trebuie să prezinte un set specific de simptome de neatenție și/sau hiperactivitate-impulsivitate pentru o perioadă de cel puțin șase luni, care să interfereze semnificativ cu funcționarea socială, academică sau ocupațională.

Tratamentul ADHD

Tratamentul ADHD implică o abordare multimodală, care poate include medicamente, terapie comportamentală și modificări ale stilului de viață.

Medicamente

• Stimulante: Medicamentele stimulante, cum ar fi metilfenidatul și amfetaminele, sunt cele mai frecvent prescrise pentru ADHD și ajută la îmbunătățirea atenției și controlului impulsurilor.
• Non-stimulante: Alte medicamente, cum ar fi atomoxetina și guanfacina, pot fi prescrise dacă stimulantele nu sunt eficiente sau provoacă efecte secundare.

Terapie comportamentală

• Terapie cognitiv-comportamentală (CBT): CBT poate ajuta la dezvoltarea strategiilor de gestionare a simptomelor și la îmbunătățirea abilităților de organizare și de rezolvare a problemelor.
• Antrenament pentru părinți: Părinții copiilor cu ADHD pot beneficia de programe de antrenament care îi învață tehnici eficiente de gestionare a comportamentului copilului.

Modificări ale stilului de viață

• Educație: Educația despre ADHD și impactul său poate ajuta pacienții și familiile lor să înțeleagă și să gestioneze mai bine simptomele.
• Nutriție și exerciții fizice: O dietă echilibrată și exercițiile fizice regulate pot contribui la îmbunătățirea sănătății generale și a funcționării cognitive.
• Gestionarea timpului: Dezvoltarea de rutine și utilizarea instrumentelor de organizare, cum ar fi agendele și listele de sarcini, poate ajuta la gestionarea timpului și a responsabilităților zilnice.

Suport educațional și profesional

• Adaptări școlare: Copiii cu ADHD pot beneficia de adaptări școlare, cum ar fi timp suplimentar pentru teste, locuri liniștite pentru studiu și instruire individualizată.
• Consiliere profesională: Adulții cu ADHD pot beneficia de consiliere profesională pentru a dezvolta strategii de gestionare a sarcinilor de muncă și pentru a îmbunătăți abilitățile de organizare.

ADHD este o afecțiune complexă care necesită o abordare diagnostică și terapeutică personalizată. Recunoașterea corectă a simptomelor și obținerea unui diagnostic precis sunt esențiale pentru dezvoltarea unui plan de tratament eficient. Cu sprijin adecvat, persoanele cu ADHD pot învăța să-și gestioneze simptomele și să ducă o viață productivă și împlinită.